Cardiopatia ischemică

Află care sunt efectele arterosclerozei și soluțiile oferite de specialiștii noștri.

Boala cardiacă ischemică înseamnă îngustarea sau obstrucţia completă a arterelor coronare cauzată de obicei de ateroscleroză, aceasta constând în depunerea de grăsimi (numite plăci de aterom) pe peretele interior al arterelor. Aceste plăci determină reducerea lumenului arterial şi astfel scăderea fluxului sangvin arterial care hrăneşte cu oxigen şi nutrienţi muşchiul inimii. Dacă fluxul de sânge prin artere nu este adaptat nevoilor ţesutului miocardic, inima suferă, iar aceasta este resimţită de pacient ca durere în piept, numită angină. Dacă fluxul sangvin este complet oprit apare infarctul miocardic.

Tipuri

  • Ateroscleroza coronariană
  • Boala cardiacă ischemică
  • Cardiopatie ischemică cronică dureroasă/silențioasă
  • Leziuni/Stenoze coronariene
  • Angina pectorală stabilă/instabilă
  • Sdr. coronarian acut
  • Infarct miocardic acut cu/fără supradenivelare segm st
  • Infarct miocardic sechelar

Angina

Angina este numele dat durerii în piept de cauză ischemică (artera nu poate asigura necesarul de oxigen şi nutrienţi din cauza fluxului sangvin care trece printr-un vas îngustat). Aceasta se manifestă ca o senzaţie de presiune, de „ghiară”, de constricţie la nivelul pieptului retrosternal sau la nivelul inimii, cu debut de obicei la efort fizic, la expunere la frig sau la stres emoţional deosebit, ameliorată la repaos sau după admnistrarea NTG sublingual. Durerea poate iradia la nivelul umerilor, braţului stâng, în spate, la nivelul gâtului sau mandibulei. Rar se poate manifesta cu eructaţii, dispnee, palpitaţii.

Infarctul miocardic

Infarctul miocardic apare prin blocarea completă a fluxului sangvin printr-o arteră coronară.  Aceasta se întâmplă prin formarea pe o placă de aterom a unui cheag care obstrucţionează circulaţia sângelui în vasul respectiv. Dacă fluxul nu este restabilit rapid, după primele 20 minute, teritoriul miocardic susţinut de artera blocată începe să moară. În lipsa unui tratament rapid, infarctul poate avea consecinţe grave pentru pacient până la deces.

Simptomele infarctului sunt o senzaţie de presiune, de „ghiară”, de constricţie la nivelul pieptului retrosternal sau la nivelul inimii, transpiraţii reci, panică, senzaţie de iminenţă a morţii.

Prin urmare infarctul este o boală foarte gravă care se manifestă prin dureri la nivelul toracelui şi/sau cu iradiere pe ambele braţe sau în rare cazuri chiar şi în spate. La diferenţierea de alte boli mai uşoar trebuie să ştiţi că infarctul este o boală foarte gravă care va afecta foarte tare starea generală a pacientului.

Pacienţii cu diabet fac mai frecvent decât ceilalţi boala coronariană ischemică însă, din nefericire, diabeticii deobicei nu simt senzaţie de durere şi, de cele mai multe ori simt doar „simptomele de însoţire”, adică lipsă de aer, transpiraţii reci, senzaţie de panică.

Ori de câte ori un pacient simte lucruri asemănătoare sau identice cu cele descrise mai sus trebuie să se prezinte de urgenţă la medic, urgenţă însemnând în următoarele 30 de minute pentru că mai ales în cazul infarctului miocardic acut, angioplastia primară care se efectuează în centrul nostru are rezultate dependente de timpul scurs de la debutul simptomatologiei şi până la prezentarea la medic.

Alte simptome mai puţin tipice şi mai rar întâlnite la pacienţii care au cardiopatie ischemică:

  • dispnee (lipsă de aer la efort sau care trezeşte din somn)
  • palpitaţii de obicei la efort şi precedate de durere anginoasă
  • ameţeli, stare de slăbiciune accentuată
  • greaţă, vărsături
  • transpiraţii reci

Cauze/Factori de risc

Cea mai frecventă cauză de cardiopatie ischemică este boala aterosclerotică (placa de aterom depusă pe stratul din interiorul vasului) consecinţa fiind reducerea progresivă a lumenului vascular cu limitarea aportului sangvin către ţesutul miocardic şi incapacitatea muşchiului inimii de a funcţiona normal.

Factorii de risc implicaţi în apariţia şi progresia leziunilor arteriale sunt:

  • fumatul
  • nivelul sangvin crescut de colesterol (în speţă fracţiunea LDL) şi trigliceride
  • valori crescute (peste 140mmHg) ale tensiunii arteriale
  • glicemie crescută la cei cu rezistenţă la insulină sau cu diabet zaharat
  • sedentarismul şi obezitatea
  • stresul
  • istoricul familial de boli coronariene precoce (înainte de 55 ani rude bărbaţi/65 ani rude femei)
  • vârsta(peste 45 ani bărbaţi, peste 55 ani sau postmenopauză femei)
  • inflamaţia vaselor de sânge  (vasculită)

Cum diagnosticăm?

  1. Cea mai importantă cale de diagnostic este anamneza corectă, amănunţită şi ţintită pe caracteristicile clinice ale anginei tipice
  2. Traseul EKG poate fi normal, poate fi modificat în durere, chiar în afara durerii. Dacă traseul e deja modificat suspiciunea de cardiopatie ischemică este înaltă şi pacientul are nevoie de investigaţie invazivă (coronarografie). Dacă e normal se trece la teste suplimentare
  3. Teste de efort- pentru evaluarea adaptării la efort a inimii- se poate face test EKG, test Ecografic, test Scintigrafic de efort sau de stres farmacologic pentru a localiza partea din inimă care nu primeşte suficient sânge prin artera aferentă.  Dacă rezultatul este sugestiv pentru suferinţa ischemică, pacientul are nevoie de investigaţie invazivă (coronarografie)
  4. Alte teste utile în evaluarea cauzelor şi a factorilor de risc pentru angină sunt:
    – Ecografia cardiacă – evaluează funcţia globală a muşchiului inimii, funcţia valvelor şi teriroriile miocardice care au suferit deja un infarct
    – Teste sangvine- stabilesc nivelul lipidelor, al glicemiei, a hemoglobinei
  5. Cea mai importantă investigaţie pentru diagnosticul cardiopatiei ischemice este angiografia coronariană. Aceasta presupune accesul la arterele coronare cu sonde de plastic special prin care, cu ajutorul unei substanţe radioopace şi radiaţiilor se evidenţiază lumenul arterelor coronare cu eventuale îngustări sau blocaje. Această investigaţie este utilă nu doar pentru diagnosticul cardiopatiei ischemice, ci stabileşte şi opţiunile de tratament ale acestei boli (medicamente, stenturi sau by pass-uri).

Tratament

  1. Schimbarea stilului de viaţă
    -alimentaţie sănătoasă bogată în legume, fructe, peşte, carne slabă, fără prăjeli, fără exces de sare, fără exces de dulciuri. Reducerea aportului de alcool  la 330ml bere sau  150ml vin.
    -menţinerea unei greutăţi normale cu BMI 18.5-24.9
    -evitarea stresului emoţional prin tehnici de relaxare, meditaţie, activitate fizică, odihnă, discuţii cu cei apropiaţi sau cu psiholog
    -stabilirea unui program de exerciţii fizice adaptat statusului clinic al pacientului cu activitate fizică moderată de 30 minute zilnic sau 15 minute zilnic de efort fizic aerob solicitant
    -renunţarea la fumat
  2. Tratament medicamentos: antihipertensiv, statine pentru scăderea colesterolului, antiagregante pentru prevenţia formării cheagurilor (cel puţin aspirină) etc
  3. Tratamentul intervenţional (angioplastia) presupune implantarea unei proteze metalice (stent) în interiorul vasului de sânge pentru recuperarea diametrului normal al lumenului vascular
  4. Tratamentul chirurgical înseamnă plasarea unor artere sau vene din alte părţi ale corpului pe arterele coronare pentru a suplimenta cantitatea de sânge pentru miocardul pe care arterele proprii nu îl mai pot ajuta cu sânge suficient.
[Total: 1    Average: 5/5]
DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone