Ce sunt stenturile coronariene?

Utilizate încă de la începutul anilor 1980, stenturile coronariene au fost perfecţionate constant, reprezentând unele dintre cele mai importante inovaţii din domeniul cardiologiei intervenţionale.

Stenturile coronariene utilizate astăzi sunt de mai multe tipuri. Ele au fost perfecţionate continuu de la primul implant efectuat la începutul anilor `80 de către Ulrich Sigwart şi Jacques Puel la Toulouse în Franţa. În prezent se utilizează trei tipuri esenţiale de stenturi, deşi criteriile de clasificare sunt extrem de numeroase. Pentru simplificare acestea pot fi împărţite în trei categorii importante.

Stenturi metalice simple

Stenturile metalice simple sunt proteze de metal, fie din oţel special, fie dintr-un aliaj de cobalt-crom, care vin premontate pe un balonaş de lungime şi diametru diferit în raport cu stenoza pe care operatorul doreşte să o trateze. Acestea au reprezentat timp îndelungat principalele endoproteze vasculare implantate la angioplastie. Datorită structurii metalice ele sunt suficient de rigide în plan transversal pentru a împeidica reculul elastic al vasului.

În plan axial ele trebuie să fie conformabile la curbele vasului, fără să se îndoaie la zonele de curbură. Din aceste motive de rigiditate cuplată cu meleabilitatea există nenumărate modele de stenturi, cu profile diferite în funcţie de producător. Stenturile metalice simple au avut dezavantajul apariţiei unei cicatrici în interior, prin proliferarea anormală a pereţilor vasului, proces denumit restenoză şi care a reprezentat principalul dezavantaj al angioplastiei cu stentare până în urma cu aproximativ 10 ani. Cicatrizarea anormală a vasului la stenturile metalice simple se produce în primele 6 – 12 luni de la angioplastia iniţială şi afectează între 10-20% din stenturile din această categorie. Restenoza necesită repetarea coronarografiei şi repetarea procedurii de angioplastie, dacă este necesar.

Stenturi farmacologic active

Stenturile farmacologic active au rezolvat aproape complet problema restenozei care se întâlnea în stenturile metalice simple. Aceste stenturi care au aceeaşi arhitectură a metalului ca şi primele stenturi, dar au adsorbiee pe suprafaţă (într-un polimer special) un medicament citosatic sau citoxic, asemănător celor utilizate pentru tratamentul tumorilor. Substanţa medicamentoasă este în cantitate extrem de redusă şi se eliberează lent în peretele vasului tratat numai la locul la care proteza vine în contact cu peretele vascular. Medicamentul de pe stent împiedică procesul de cicatrizare anormală a vasului, astfel încât restenoza este extrem de rar întâlnită prin utilizarea acestui tip de proteze (sub 5-6%). În cazul restenozei în aceste stenturi angioplastia poate fi repetată prin utilizarea altui tip de stent farmacologic activ care să conţină o substanţă citostatică diferită de prima.

Stenturi bioresorbabile

Stenturile bioresorbabile sunt ultima generaţie de stenturi care au intrat în practică. Acestea nu au o arhitectură metalică, ci una dintr-un polimer bioresorbabil, care se elimină progresiv din peretele vasului. Astfel, la 6-12 luni de la implant peretele vasului tratat nu mai conţine nici o substanţă străină, spre deosebire de stenturile metalice descrise mai sus, care reprezintă implanturi definitive. Polimerul bioresorbabil este constituit din molecule de acid lactic şi conţine în structură şi un medicament citostatic, astfel încât aceste stenturi combină efectul stenturilor farmacologic active cu avantajul celor care se resorb complet din peretele vaselor.

Din punct de vedere tehnic angioplastia cu aceste stenturi este mai laborioasă şi mai dificilă datorită profilului net superior al generaţiei actuale a acestor stenturi, mai rigide și mai puţin maleabile, făcând dificilă implantarea lor în vase de calibru redus, foarte curbe şi eventual calcificate. Studiile realizate până în prezent nu conferă avantaje asupra rezultatului la distanţă şi asupra diametrului vasului faţă de stenturile metalice farmacologic active. Din acest motiv şi implicit al costurilor mult mai mari ale acestor proteze bioresorbabile, standardul de tratament actual al bolii coronariene rămâne cel cu utilizarea stenturilor farmacologic active.

[Total: 2    Average: 4/5]
DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone